Există o “mişcare a monografismului local”! Să nu o lăsăm să se piardă

S-a infiintat recent, la initiativa si in cadrul ARP – ASOCIATIA PENTRU PATRIMONIU, o noua institutie care se dovedeste necesara: CENTRUL DE STUDII ETNO-ISTORICE. Intre membrii fondatori ai acestuia numaram cunoscuti carturari a caror pasiune pentru “spiritul locului” si scrierea istoriei acestuia s-a tradus, la unii dintre ei, in adevarate opere de fundament peste care nu se poate trece: AURELIA LAPUSAN, autoare a peste 15 volume de “monografii locale”, EMIL SATCO, autor al monumentalei “ENCICLOPEDII A BUCOVINEI”, opera – unicat, PAVEL PANDURU, monograf al localitatii Prigor, ALEXANDRU NEMOIANU, director al “Centrului de studii a istoriei Romanilor – americani” din SUA, GHEORGHE DOBRE, fondatorul Asociatiei HELIS si unul dintre cei mai importanti sustinatori ai ideii de “localism creator” din Romania de azi, scriitorii IOAN MICLAU si ION GAGHII, autori de monografii locale etc. CENTRUL DE STUDII ETNO-ISTORICE isi va incepe activitatea in curand , odata cu Congresul ARP, care va fi dedicat in acest an “miscarii monografiilor locale”. Inscrieri si opinii privitoare la aceasta tema puteti trimite la adresa monografii.locale@gmail.com De asemenea, sunt utile si semnalari ale unor carti aparute sau redactate dar inedite privind istoria locala, monografii de asezaminte sau de personalitati prea putin cunoscute sau aproape uitate.

________________________________________________________________________

In imagine , un colt din Muzeul local din Archiud , Transilvania , fruct al initiativei si eforturilor scriitoarei Melania Cuc , din Bistrita .

“Tiganesti de Teleorman – paradisul satului natal “vazut de Elena Buica ( comentarii de Dr. Gabriela Căluţiu – Sonnenberg)

Am ales la începutul însemnărilor mele un citat care face referire la locuri care rămân neschimbate în timp. Nu înseamnă că Ţigăneştiul nu s-ar fi schimbat deloc de la începutul secolului trecut până astăzi. Dealtfel autoarea subliniază în nenumărate rânduri că „Ţiăaneştiul cel văzut acum, cu Ţigăneştiul copilăriei mele nu se mai aseamănă decât pe ici pe colo, dar ţărâna în care mi s-au amestecat urmele picioarelor, pentru mine are grai. Îmi vorbeşte şi eu îi înţeleg glasul acum altfel decât atunci.” Încremenită în timp e amintirea satului natal şi, legat de ea, întreaga construcţie a copilăriei, bază fără de care nu s-ar fi putut clădi nimic. Evocarea de faţă are efectul unei stabilizări solide, ca o ancoră de nădejde.

Majoritatea dintre noi poartă în suflet amintirea unei copilării fericite şi regretă trecerea ei grăbită. Aşa se face că, ori de câte ori cineva o evocă în amintiri, simţim şi noi că „parcă se face puţină dreptate”. Am simţit recunoştinţă faţă de autoare, de parcă ar fi pus o bucăţică de mozaic înapoi în sufletul meu de adult grăbit şi amnezic. Cum de-am uitat de vânzătorii ambulanţi de îngheţată, care strigau pe străzi „valinie cu ciucalată”? Cum de-am uitat de filmele care rulau la Caminul Cultural şi de comentariile savuroase strigate de „curajoşi” spectatori din sala în momentele cheie? Unde sunt jurămintele cu care îmi propusesem să nu devin niciodată superficială şi neatentă precum „oamenii mari”? Noroc că mai sunt şi oameni precum Doamna Buică, purtaţi de amintirile care nu vor să se stingă şi mistuiţi de ele, după cum bine scrie chiar Dumneaei: „se răsuceşte mereu în mine NEUITAREA!”
Prin intermediul unei astfel de cărţi se materializează până şi promisiunile noastre naive de copii, pe care nu am apucat să le îndeplinim: oameni, locuri, întâmplări care nu meritau uitarea îşi reiau locul în memoria colectivă, acolo unde un gol răbdător aştepta parcă să fie umplut. Reînvie astfel „un trai tihnit şi dus în linişte, fără zorul trepidant al zilelor de azi, o viaţă cu care lumea era împăcată şi mulţumită [...] Chiar şi funcţionarii din sat, învăţătorii şi alte categorii, munceau relaxat. Nu îmi aduc aminte să fi văzut pe cineva stresat. “>>>intreg articolul aici >>>

REDESCOPERIREA BUCOVINEI – ” Valea Siretului -repere etnografice din zona Storojinet ”

“Conjugand fericit, la modul pasional, cercetarea de teren cu parcurgerea literaturii de specialitate, fisata acribios, sotii Victoria si Stefan Costinean au purces la o lucrare vital-necesara. Din dragoste pentru tinut, investigand o zona mai putin studiata din raionul Storojinet, autorii au lansat – in anii 1990 – un proiect ambitios. Ceea ce initial se dorea o solida teza de doctorat a devenit, prin disparitia profesorului Stefan Costinean ( m.2002), o carte-decupaj despre o zona etnografica de pe Valea Siretului, cu specific romanesc. O prima sinteza tematica, posibila prin stradaniile Doamnei Victoria Costinean care, iata, infrangand potrivniciile duce mai departe, cu tenacitate, stafeta. Veti regasi aici si pagini publicate in Glasul Bucovinei, Analele Bucovinei, Septentrion, Concordia ori Folclor din Tara Fagilor, investigand o zona de interferenta. Fiindca Bucovina este azi un mozaic etnic. Si cartea de fata ofera multe informatii privind toponimia, ocupatiile, cadrul geografic si istoric, cu interes special pentru conservarea limbii, a traditiei populare, a rolului bisericii in acest efort identitar, deseori primejduit.

Victoria Costinean, o indragita interpreta a muzicii populare romanesti din spatiul bucovinean , se ocupa, la scoala generala din Ropcea , si de ansamblul Izvorasul, ivit in 1981 si culegand, in timp, numeroase trofee. Trebuie subliniata grija pentru folclorul autentic. Cu aceasta chemare, profesoara din Ropcea a trudit (insotindu-si tovarasul de viata) si a izbandit. Ea ne propune acum aceasta carte, de o apreciabila bogatie informationala, teren de decolare pentru viitorii cercetatori. Si, desigur, merita toate laudele pentru “indaratnicia” de a nu abandona cauza.”

ADRIAN DINU RACHIERU