Albu Florian:,,VÂRCIOROGUL de ieri, de azi şi de mâine”

Comuna Vârciorog cu cele trei sate componente, Vârciorog, Fâşca şi Şerghiş, se întinde pe o suprafaţă de 8.081 ha de teren din care păduri si pasuni 4.300 ha şi are 2.430 de locuitori. Este o aşezare binecuvântată de Dumnezeu în peisajul natural în foşti codri de la poalele Munţilor Pădurea Craiului în bazinul hidrografic „Topa Râu” străjuit de câteva vârfuri care delimitează cumpăna apelor cum sunt: Vârful Bulz cu 432 m, Vârful Oarzăna cu 686 m, Vârful Glimeia cu 666 m, Vârful Gurgoiata cu 582 m şi Vârful Dealul Varului, cu 432 m. Printre Vârful Bulz şi Vârful Dealul Varului se închide cercul cu deschiderea scurgerii apelor spre Vest prin Valea Râului până în Crişul Negru la Holod.

În acest bazin, încă cu codri seculari, îşi au obârşia multe izvoare, insa doar 24 sunt descrise în documente, din care cele mai importante sunt: Izvoarele Ulmului, Cioroaiele Târcului, Ciungii Horii, Tâlharului, Tambii, Gabor, Izbucul Vichii, Izvoarele Peştera Osoi, peştera Hundrii, Valea Peşteşului şi Minişului. Tot aici se află 21 de peşteri din care cele mai importante: Peştera Osoi din Valea Poenii, Peştera Hundrii din Valea Surducel, tunelul din Valea Copilului unde se află Peştera Ursului, Peştera Copilului, Peştera Ţâclu şi Peştera Bisericii – Huta.

SĂ-I VEDEM TRECUTUL

Valahii de aici de religie ortodoxă (cum îi numeşte un istoric maghiar care descrie localităţile din zonă), au fost oamenii codrilor deoarece codrul le-a fost deopotrivă şi prieten şi ocrotitor. În codru şi din codru şi-au făcut casă şi masă şi patul de dormit. La fel carul şi plugul şi grapa şi războiul de ţesut.

În codru şi din codru şi-au făcut arcul şi săgeata ca armă de luptat şi unealtă de vânat. În codru au ţinut sfaturi de taină cum să-şi apere glia şi neamul şi avuţia spirituală moştenită din străbuni. Iată legătura valahului cu codrul pe care astăzi nu destul le preţuim.

Dacă până în urmă cu 400-500 de ani situaţia socio-economică de aici cu puţin pământ arabil şi multe păduri, era în mâna Fiscului Regal, a grofilor şi baronilor cu mulţi „işpani” care-i biciuiau pe bieţii iobagi puşi la trudă pe latifundiile lor, supuşi şi la biruri grele cu plata în produse agricole după „sesia” pe care o deţineau reglementată mai târziu de Maria Tereza prin petenţa din 14 iunie 1766>>>>